Patruzeci de cărți de joc deplasează viața.
Colorate talismane de carton
ne fac să ne uităm destinele,
și o creație surâzătoare
umple timpul răpit
cu înfloritele șotii
ale unei mitologii de mahala.
La marginile mesei
viața celorlalți se oprește.
Înăuntru se află o țară ciudată:
aventurile mizei și a plusării,
autoritatea asului de pică,
precum a lui don Juan Manuel, covârșitoare,
și șaptele de caro zornăind nădejdi.
O-ncetineală neglijentă
face să-ntârzie cuvintele,
și cum alternativele jocului
se repetă întruna,
jucătorii din seara asta
copiază vechi levate,
fapt ce-i reînvie puțin, foarte puțin,
pe jucătorii de altădată,
care-au lăsat moștenire timpului din Buenos Aires
aceleași versuri și aceleași trucuri
Sensul versurilor
Piesa explorează viața ca un joc de cărți, unde destinul și moștenirea se împletesc. Jucătorii de astăzi repetă gesturile celor din trecut, într-o mitologie a mahalalei din Buenos Aires.