Doresc să știu al cui e-acest trecut
Al meu. Al cui din câți am fost.
E-al unui genevez ce-a dat de rost
La trudnic hexametru azi pierdut
În timp lustral? Copil sârguincios
Ce din bibliotecă nu ieșea,
Contururile hărții căuta
Și forme crude: tigru și pardos.
Ori este-al celui care a deschis
O ușă după care se stingea
Un om? Smerit obrazu-i săruta
În palida lumină, ca-ntr-un vis.
Sunt cei mai mulți ce mai sunt. E în zadar,
După-asfințit, când treci peste hotar.
Sensul versurilor
The poem reflects on the ownership and nature of the past, questioning whose memories and experiences constitute our understanding of it. It explores the transient nature of life and the inevitability of crossing the boundary into the unknown after death.