Își taie drum prin gloată și privește
În dreapta și în stânga. S-a desprins
Din chingile escortei. A învins
Convenția minciunii ce-l tocește.
Și-a înțeles că azi primește moartea,
Și nu uitarea, și că este rege.
E osândit. Cumplita clipă rece
Nu-l înspăimântă. S-a-mpăcat cu soarta.
A fost, ca bun trișor, indiferent.
Băut-a cupa vieții pân’ la fund.
Rămas-a singur cu casapul crunt.
Nu-i speriat. Acești judecători
Nu sunt Judecătorul. Merge lent.
Zâmbește Carol ca de-atâtea ori.
Sensul versurilor
Piesa descrie ultimele momente ale unui rege condamnat la moarte. El acceptă soarta cu demnitate și chiar cu un zâmbet, împăcat cu ideea că moartea este inevitabilă.