O căprioară sta lângă un copăcel
Liniștită și transfigurată, ca în vis.
Era la ora unsprezece și două minute.
Apoi am trecut pe la patru
Dimineața din nou
Și animalul sta la fel visând.
M-am apropiat în cea mai mare liniște
Abia respirând,
Dimpotriva vântului, de pom,
Și l-am atins cu vârful degetului.
Dar.. era de ghips.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire aparent idilică cu o căprioară într-un parc, care se transformă într-o deziluzie când se descoperă că animalul este doar o statuie de ghips. Mesajul subliniază contrastul dintre aparență și realitate, sugerând că nu tot ce pare natural și viu este autentic.