Joc de silabe-ascult cu drag, iubite,
Pe-ncrucișarea versurilor, însă
Nu pun temei, cum inima de-i plânsă,
Simțirile nu-i pot fi șlefuite.
Nevrând dator să fie plictiselii
Poetul scormone-n adâncul lui;
Vrăjită, altă vindecare nu-i
S-o poată da durerii și-ndoielii.
Poetul
„Vezi draga mea ce face-artificierul?
Așa cum vrea el fulgeră și tună
Când gropnița-și minează în pământ.
În legea lui, mai tare însă, cerul,
De vrea, -l zdrobește, -l zvârle împreună
Cu vicleșugurile toate-n vânt.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea sentimentelor și a iubirii prin intermediul metaforelor poetice. Se reflectă asupra puterii cuvintelor și a naturii, sugerând că arta și natura pot oferi consolare și vindecare.