Nu poți sfârși, prin asta ești tu mare,
Cântarea ta nici început nu are,
Se-nvârte precum boala cea înaltă,
Sfârșit și început sunt într-olaltă,
Și ce s-arată-n mijloc e vădit
Ce-a fost întâi, ce fi-va la sfârșit.
Tu ești izvor curat de bucurii,
Și valuri se desfac din tine, mii,
Ești gură pururi gata de sărut,
Și cântec dulce din adânc născut,
Gâtlej de sete ars și limbă arsă,
O inimă ce se revarsă.
Scufundă-se întreaga fire,
Cu tine, Haviz, doar cu tine
Vreau să mă-ntrec! La rău și bine
Ca frați să fim! Asemeni ție
La băutură și iubire –
Mândrie vieți-mi, asta fie.
Răsună, cânt, acum, cu focul tău!
Căci ești mai vechi și ești mai nou.
Sensul versurilor
Piesa celebrează infinitul și bucuria vieții, exprimând o dorință de a trăi intens și de a împărtăși experiențele cu un prieten drag. Este un imn dedicat frăției și pasiunii.