Flori mărunte, foi în muguri,
Îmi răsfiră ușurei
Pe o panglică de mătase
Tinerii și bunii zei.
Zefir, du-o-n zbor de aripi,
Prinde-i-o după mijloc,
În oglindă să se vadă
Luminată de noroc.
Și cu trandafiri încinsă,
Trandafir tu însăți ești;
O privire, viață dragă,
Și din plin mă răsplătești.
Simte-mi inima ce simte,
Dă-mi în voie mâna ta,
Și panglica ce ne leagă
Trainică-ntre noi va sta!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și romantică, folosind imagini din natură pentru a descrie legătura specială dintre două persoane. Panglica devine un simbol al acestei legături trainice și prețioase.