Johann Wolfgang Von Goethe – Cu O Panglică Pictată
Flori mărunte, foi în muguri,Îmi răsfiră ușureiPe o panglică de mătaseTinerii și bunii zei.Zefir, du-o-n zbor de aripi,Prinde-i-o după mijloc,În oglindă să se vadăLuminată de noroc.Și cu trandafiri încinsă,Trandafir tu însăți ești;O privire, viață dragă,Și din plin mă răsplătești.Simte-mi inima ce simte,Dă-mi în voie mâna ta,Și panglica ce ne leagăTrainică-ntre noi va sta!