Plete! M-ați închis nebune
În ovalul unui chip!
Șerpi iubiți cu bucle brune,
Vouă, să rezist nu-i chip.
Numai inima-ndrăzneață
Tânără zvâcnește-oricând;
Sub zăpezi și voal de ceață
Ca o Etna stă arzând.
Tu-nroșești ca zori bogate
Orice vârf de aspru zid,
Și-nc-o dată simte Hatem
Zvon de Mai și vânt torid.
Înc-o sticlă! Sus, amice!
Beau în cinstea ei acum!
– Pentru mine-a ars! , va zice
Ea, văzând un pumn de scrum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire pasională și distructivă, în care sacrificiul personal este inevitabil. Naratorul rememorează o relație intensă, marcată de dorință și regret, culminând cu acceptarea finalului tragic.