De ce hârtiei vești din nou voi da,
Iubite, nu-ntreba prea hotărât;
N-am mai nimic să-ți spun, ajunge-atât:
Curând va fi în, scumpă, mâna ta!
Nu pot veni, și dânsa-ți va purta
Atât de-ntreagă inima, încât
Nădejdi, extaz, elan nehotărât
Vor fi, dar noimă tot nu vor avea.
Vreo taină să-ți dezvălui, astăzi n-am,
Doar vreri și-nchipuiri și gând supus
Credinței și iubirii nesfârșite.
Cândva în fața ta așişderi stam,
Și nu spuneam nimic. Ce să fi spus
Făptura-mi toacă-n sine împlinită?
Sensul versurilor
O scrisoare de adio către un fost iubit, în care naratorul își exprimă incapacitatea de a mai comunica și acceptarea unei noi relații a acestuia. Mesajul este unul de renunțare și tăcere, sugerând o durere profundă și o acceptare stoică a situației.