„Tu te ocupi cu botanica? Optica? Ce faci?
Nu-i de mai mare folos inimi duioase să miști?”
Ah, duioasele inimi; Orice cârpaci le poate atinge;
Fie unicu-mi noroc, pe tine, natură, să te ating.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o reflecție asupra naturii și a iubirii, sugerând o dezamăgire față de superficialitatea sentimentelor umane și o căutare a consolerii în natură. Tonul este ușor ironic, punând sub semnul întrebării utilitatea științelor în comparație cu impactul emoțional.