De la tata am statură,
Gravitatea-n faptă pură
De la mama, voia bună
Și iubirea de minciună.
Străbunicul, fermecat,
De frumoase-n chip și faptă,
Străbunica s-a lăsat,
De bijuterii furată.
De-s unite, neschimbate,
Elementele-mpăcate,
Ce-i în mine-adevărat
Propriu și neamestecat?.
Goethe, J. W., Gedichte. Ausgabe letzter Hand. 1827, Zahme Xenien 6
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de moștenire genetică și culturală, întrebându-se ce anume din sine este cu adevărat propriu și neinfluențat de generațiile anterioare. Versurile reflectă asupra trăsăturilor moștenite de la părinți și străbunici, punând sub semnul întrebării autenticitatea identității personale.