Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n piept
Vântu-n toate rănile mă doare
Și pe orice drum ca un vers postum
Vine frunza-n întâmpinare.
Refren: Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori, de lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu, sub umbrar de nuc
Tincturi de frunze.
Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarbă verde
Clipe indigo, care-ncotro
Spre-a avea motive de-a ne pierde.
Frunze îți trimit, scrise cu grafit
Și cu movul toamnei care vine
Ce să-ți mai înșir, frunze-n delir
Te iubesc și mă gândesc la tine.
Ori pe unde merg, frunze cad în cerc
Și-n clopot mi se-aude mersul
Scriu scrisori pe foi, lăcrimez în toi
Într-un liber schimb cu universul
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și nostalgie, folosind metafora toamnei și a frunzelor căzătoare. Este o declarație de dragoste scrisă prin intermediul naturii, un schimb emoțional cu universul.