Vă întoarceți de la câmp și de la munte
Cu flori albastre-n ochi și flori pe frunte,
Și râdeți fericite și cântați,
Cântați, cântați întruna și jucați.
Iar eu ca și un cerșetor încremenit,
De-a lungul drumului cel lung și prăfuit,
Cu glas mâhnit, un cântec rugător
Îngân mereu, și-o floare vă implor.
O floare e prinosul ce vă cer!
Vă cer numai o floare, vă-ndurați,
Și din mănunchiul vostru aruncați
O floare cântărețului stingher!.
Pe sâni la voi, o floare nu trăiește
Decât o zi, un ceas și veștejește.
Pe când la mine floarea voastră rară
Din iarna mea va face primăvară!
Sensul versurilor
Un cerșetor imploră o floare de la oameni veseli, sperând că aceasta îi va aduce bucurie și va transforma tristețea sa în speranță. Floarea devine un simbol al speranței și al transformării personale.