Ești tânără, frumoasă și cuminte,
Ești idealul dornic al soției,
Căminul tău e raiul căsniciei
Dar oare fericirea ta nu minte?.
Nu simți ades robia datoriei
Cum greu ți-apasă inima și minte?
N-ai dat tot traiul tău de mai-nainte
P-o clipă din vârtejul nebuniei?.
Parfumul cald al serilor te-mbată,
Și inima-ți ce-abia știa să bată
În ritmul sărutării datorite,.
Deodată se deșteaptă și învie..
Te-apleci în vântul tainicei ispite,
Și-ai vrea să fii amantă, nu soție.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele unei femei căsătorite care, deși are o viață aparent ideală, simte un gol interior și o atracție către o viață mai pasională și mai puțin constrânsă de obligații. Ea se întreabă dacă fericirea ei este reală și tânjește după o clipă de nebunie și libertate.