De-o fi vreo inimă în doliu
Când voi muri, o mai implor
Pe chipul meu nepăsător
S-aștearnă-n grabă un lințoliu.
Fatalitatea rațiunii,
Când m-a făcut o-ntreagă viață
Să par un altul, și pe față
Să port o mască, a minciunii.
Când peste pragul vieții sar,
Ar fi o crudă nebunie
Bieții prieteni să mă știe
Asa cum sunt în adevăr.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de moarte și dorința de a ascunde adevărata identitate. Vorbitorul se teme că prietenii săi îl vor vedea așa cum este cu adevărat, preferând să mențină o mască chiar și în fața morții.