Dacă sunt poet și eu,
E c-am biruit în luptă
Cu oștiri întregi de demoni,
Cu puteri, vai, și ale lumii
Și ale sufletului meu.
Ale focului văpăi
Arseră ale mele gene
Și de sânge eu sunt cruntă
Și albă și de spuma mării
Și strivită de oamenii răi.
Moartea-n crâncenul război,
Vai, îmi fuse-așa aproape.
Iar în ochii mei ce ard
Și ce fulger așa jalnic:
Asta n-o înțelegeți voi!
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară intensă cu demoni și greutăți ale vieții. Vorbește despre suferință, apropierea de moarte și neînțelegerea din partea celorlalți.