Tu n-ai parfume-mbătătoare
Să lase dire-n urma ta,
Ci răspândești suava boare
A omeniei, – ca o za.
Abia simțit, te împresoară.
Ochii șăgalnici și serioși,
Au strălucire și ardoare,
Sunt și senini, sunt și umbroși.
Cum te încrezi deplin în oameni,
Arzând în freamătul simțirii,
Ești, mladă albă între semeni,
O-ntruchipare a iubirii.
Dă-mi ochii tăi, mușcatei gemeni,
Icoană vie-a dăruirii
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unei persoane caracterizate de omenie, încredere în ceilalți și o capacitate de dăruire necondiționată. Este o celebrare a iubirii pure și a frumuseții interioare.