Nimic altceva în acest cântec – numai chipul tău.
Nimic altceva în el, numai tulburii, adumbriții tăi
ochi cenușii.
Cheiul aleargă în lac, drept ca o țeavă de pușcă.
Stau pe chei și te cânt așa cum te știu din dimineți.
Nu-mi amintesc ochii, fața ta
Și nici rasatele tale picioare de dansatoare.
Pentru altceva mi te amintesc în diminețile de pe chei.
Când mă atingi, mâinile tale sunt mai dulci decât
pâinea de alune.
Umărul tău șterge ușor brațul meu – un vânt din
sud vest străbate cheiul.
Îți uit mâinile și umărul și iarăși spun :
Nimic altceva în acest cântec, numai chipul tău.
Nimic altceva în el, numai tulburii, adumbriții
tăi ochi cenușii.
Sensul versurilor
Piesa este o evocare nostalgică a unei persoane dragi, concentrându-se pe amintiri fragmentate și senzații subtile asociate cu aceasta. Chipul persoanei este singurul element clar reținut, în timp ce alte detalii se estompează în uitare.