Ușile erau din cedru,
colțurile panourilor din aur
și fetele erau blonde;
pe panouri era scris și fetele psalmodiau:
„Suntem cel mai mare oraș,
cea mai mare națiune;
niciodată n-a existat ceva asemănător nouă.”
Ușile se învârtesc în balamale rupte.
Pânze de ploaie țiuie în vânt.
Acolo unde fetele blonde alergau
și citeau pe panouri:
„Suntem cel mai mare oraș,
cea mai mare națiune,
niciodată n-a fost ceva asemănător nouă.”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității măreției și a inevitabilului declin al civilizațiilor. Imaginea unui oraș odată grandios, acum în ruină, subliniază tema trecerii timpului și a pierderii.