Ascultă o clipă, luna este o frumoasă femeie,
o singuratică femeie, pierdută într-o rochie
argintie, pierdută în rochia argintie a unei
călărețe de circ.
Ascultă o clipă, noaptea, lacul este o singuratică
femeie, o frumoasă femeie înconjurată de
mesteceni și pini care își amestecă albul
și verdele cu stelele sparte în pulberea
nopților senine.
Știu că luna și lacul și-au împletit
rădăcinile în inima mea, la fel ca o
singuratică femeie în rochie argintie,
o frumoasă femeie în rochia argintie
a călăreței de circ.
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura, personificând luna și lacul ca figuri feminine solitare. Vorbește despre modul în care aceste elemente se împletesc cu sentimentele interioare, creând o atmosferă melancolică și contemplativă.