Caratele iubirii.
Ne încercăm caratele iubirii
pe toate colțurile frumuseții firii:
ne ascundem, ca să nu cunoască nime,
locus laboratoarelor intime
în care, printre flori și melodii
și scăpărări de aștri și de rime –
cu râsete și lacrimi de copii
aflați într-un bazar de jucării
– ne alegem,
unul singur,
din mulțime!
Și, doar atunci când ne găsim IUBIREA,
firea din noi – se-mpacă iar cu FIREA!.
Craiova,
4 aprilie 1970
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea iubirii adevărate, comparând-o cu descoperirea unor pietre prețioase. Sugerează că iubirea perfectă ne completează și ne aduce împăcare interioară.