Marea sub rece fulgerare de nori,
talaz cu talaz
împinge temerarii purtători
de pânze, parapante, skateboarduri,
surferi.
Sub vântul ce suflă
precum un Boreas nordic,
constant, nemilos,
în fireasca lui detașare
de trecerea noastră, fără sfârșit,
muritoare.
Stă, val după val,
credinciosul aer,
marea dă ascultare la tălpile noastre,
înspumată.
Cui folosește condeiul de lacrimi
al Lunii
și coarnele pline de aur
din care berbecul astral
lovește,
lovește,
ritmat
ca bătăile inimii?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra măreției naturii și a trecerii timpului, folosind imagini puternice ale mării, vântului și lunii. Se contemplează asupra efemerității vieții umane în contrast cu eternitatea naturii.