Toamna se rostogolește
Peste inimi și frunți
A venit anotimpul
Când frunza așterne covorul
Pe drumul străjuit de iluzii
Călcăm mână în mână, agale
Privind peste câmpuri îmbrăcate în
Molatecă haină de brumă.
Știu,
Ne așteaptă omături
Înghețul din urmă
Zâmbim, continuăm să pășim
Totul e atât de frumos
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare melancolică printr-un peisaj autumnal, subliniind frumusețea efemeră a momentului și anticipând venirea iernii. Cuplul se bucură de prezent, pășind împreună prin viață, în ciuda dificultăților viitoare.