PĂSĂRI ALBE
timpul este al meu, al tău, al
tuturora, deopotrivă ne trece vămi
neștiute; pe negândite el moare în noi
murindu-ne. Și dăinuie în spatele
nostru un imperiu de păsări albe
ce au fost revărsate peste deșerturi
de inimi.
numai timpul – val neștiut –
piatra șlefuită de răzămarea umerilor
mei de iarbă se vălurește, se rostogolește,
peste coaste și spinări de aer, de sori
pierduți în orbite de cer..
orbitele mele ochiul își caută.
(din volumul Netihna ceasului fără sfârșit / 2002 București)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului său asupra vieții și a inimilor noastre. Imaginea păsărilor albe revărsate peste deșerturi de inimi sugerează o pierdere a inocenței sau a speranței, în timp ce căutarea ochiului în orbite simbolizează o căutare interioară.