Petrecerea s-a terminat
luminile s-au stins
musafirii au plecat
noaptea se lasă rece
și acum încotro José?
ce va fi cu tine?
tu, cel fără nume
tu care râzi de ceilalți
tu care scrii poezie
iubești, te revolți
ce va fi José?
Soție nu ai
nici partener
n-ai afecțiune
nu poți să bei
nu poți fuma
nici măcar să scuipi
e atât de frig
ziua nu vine
tramvaiul nu vine
râsul nu vine
nici utopiile
totul e sfârșit
părăsit, putred
ce va fi José?
cuvinte dulci
clipe febrile
posturi și ospățuri
biblioteca ta, o mină de aur
costumul tău fragil ca din sticlă
incoerența ta, ura ta
ce va fi cu toate astea?
Cu cheia în mână
vrei să deschizi ușa
care nu există
vrei să mori aruncat în mare
dar marea a secat
vrei să iei trenul
dar trenul nu mai circulă
ce va fi José?
dacă strigi
dacă gemi
dacă dansezi un vals vienez
dacă dormi
dacă ești obosit
dacă mori..
dar tu nu mori José
tu ești un încăpățânat..
Singur stai în întuneric,
ca un animal sălbatec,
fără maniere
fără un zid de care să te sprijini
fără un cal negru
în fuga lui galopantă,
tu mergi José!
încotro mergi?.
Carlos Drummond de Andrade
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate, deziluzie și incertitudine ale unui personaj pe nume José. El se confruntă cu realitatea unei vieți lipsite de sens și conexiuni, întrebându-se încotro se îndreaptă.