Poezia e incomunicabilă.
Rămâi anapoda în colțul tău.
Nu iubi.
Aud vorbindu-se de împușcături
prin preajma trupului nostru.
E revoluția? E iubirea?
Ține-ți gura.
Toate rămân posibile, imposibil sunt numai eu.
Marea dă peste margini de-atâta pește.
Există oameni care pășesc pe mare
cum ar merge pe stradă.
Nu povesti.
Presupune că un înger de foc
ar fi măturat fața pământului
și că oamenii sacrificați
ar fi cerut iertare.
Nu cere nimic.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de izolare și neputință într-o lume incertă, posibil marcată de revoluție și sacrificiu. Vorbitorul îndeamnă la tăcere și resemnare, subliniind imposibilitatea de a schimba cursul evenimentelor.