Va fi o zi calmă, cu lumină rece
ca soarele când se naște sau moare, și geamul
va închide văzduhul murdar în afara cerului.
Te trezești într-o dimineață aici, o dată pentru totdeauna,
în boarea caldă a ultimului somn: umbra
va fi ca boarea caldă. Va copleși odaia
prin geamul mare un cer mai mare.
De pe scara urcată într-o zi pe totdeauna
nu vor mai veni glasuri, nici chipuri moarte.
Nu va fi nevoie să lași patul.
Numai zorii vor intra în odaia goală,
va fi de ajuns fereastra ca să îmbrace fiece lucru
într-o limpezime calmă, aproape o lumină.
O umbră descărnată se va așterne pe chipul întins.
Amintirile vor fi cheaguri de umbră
strivite asemenea cărbunilor trecuți
în cămin. Amintirea va fi flacăra
ce încă ieri juca în ochii stinși.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune senină și melancolică a morții sau a unei stări de după moarte. Este o contemplare asupra amintirilor și a trecerii timpului, văzute printr-o lumină calmă și detașată.