Jos, peste tot,
pe noroi de sânge zac, risipiți,
morții unui sfânt război
Și vii ce-n zadar se zbat, îngroziți,
să scape-ncercând,
a fost să le fie dat,
blestemând, să piară curând…
Dintr-un amvon
ura coboară-ntre noi
Neam și soi, noi între noi,
la Armaghedon..
Vai ce amar
pentru cei ce-am mai rămas, la hotar,
între ce e viu și mort
Și nu ne-a fost în suflet greu,
neștiind pe cine-n solda cui,
siret ademeniți mereu
am ucis în numele lui..
Dintr-un amvon
ura coboară-ntre noi
Neam și soi, noi între noi,
la Armaghedon..
N-am putea cumva, să mai stăm,
oare nu prea degrabă, prea ușor,
ne îndreptăm spre Armaghedon
Ca și cum nici măcar
nu am ști că-i scris așa:
E ultimul drum…
E ultimul drum..
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile războiului și ura care îl alimentează, sugerând că ne îndreptăm spre un Armaghedon auto-provocat. Vorbește despre pierderea inocenței și despre cum oamenii sunt manipulați să ucidă în numele unor idealuri false.