Class – Class – Clarobscur

Am fost condus de sentimente și de ură foarte multă,
Copleșit de agonie și de stres ce nu mă ajută.
Muta munții și cred c-o să vină vremuri grele,
Nu trebuie să mă îmbolnăvesc, că și pe moarte-mi trebuie lovele.
Vere, timpu’ trece, urme de răni le am pe piele,
Aș vrea să fiu un visător, noaptea să mă uit la stele.
Mire, viața-i dulce și se vede-n culori vii,
Existența zilei de mâine mulți o văd roz, eu o văd gri.
Știi că n-am primit nimic de-a gata și-am luptat,
Am rupt blana vecinului, doar ca să mă uit prin gard.
Trag, cât pot de tare, până o să-mi treacă anii,
Până o să-mi pierd caninii, incisivii și molarii.
Am făcut excese, poate din cauza stării,
Simt fiori, frig, durere, pe toată șira spinării.
Și-mi pare rău, de multe ori nu am fost pe fază,
Raul s-a amplificat, și inima-mi lăcrimează.
Am încasat atât de multe, nu am nevoie de scut,
Parcă-s mut în labirint, și fug de necunoscut.
Lup, m-am născut și-am modelat totul ca-n lut,
Acum trebuie să înfrunt, să mă ridic și să lupt.
Înfund, goluri ce-au rămas destupate în ani,
Să-mi stăpânesc nervii, atunci când stau printre jidani.
Am luat atitudine, mi-am concentrat răul în ură,
Inima o am de gheață și simt pe bază de căldură.
Urlete-n interior, sângerez pe o hârtie,
Deconectat la exterior, stau numai închis în mine.
Bine, mă văd mulți, doar mascând un zâmbet fals,
Stârnind controversele, ce mi se aud în glas.
Pas, cu pas bat asfaltu’-n gând spunând,
Ce prezent și viitor să ai când trăiești în trecut.
Crunt și boxând, contra ți-e singurătatea,
Cum altul se uită-n jur, numai pentru a-ți lua partea.
Seninătatea mea s-a dus când moralu’ îmi cădea,
Și-am realizat că sunt mult mai schimbător ca vremea.
Cineva mi-a spus odată, e prea trist să știi,
C-o să-ți ducă lipsa toți, dacă mori a 2-a zi.
Cartea vieții mele, spune des atât de multe,
Din nimic peste apă am reușit să fac o punte.
Am scris fila după fila cu fler eminescian,
Toți l-au cunoscut pe Class, acum a scris Cristian.