Pentru gura ta
Și pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea, făcând atâtea nebunii.
Nopților de mai
Spuneam ades tot dorul meu;
Plânsul fără grai
E-atât de greu!
Pentru tine am făcut nebunii
Și credința-n zei mi-am ucis!
Pentru tine-n clare nopți argintii
Am țesut poezii și vis!
Și-am strâns în inimă povara tot mai grea
Cald margaritar de rouă din iubirea mea.
Pentru tine am făcut nebunii
Și-am ucis primul meu paradis!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sacrificiul suprem făcut din dragoste pentru cineva, până la pierderea credinței și a inocenței. Vorbitorul regretă nebuniile făcute și pierderea paradisului inițial, toate în numele unei iubiri neîmpărtășite sau distructive.