Cât te iubesc
martori mi-s îngerii
al căror cric îl asculți.
Culcă-te trist lângă mine
eliberează-te simplu
plângi.
Îngândurat ca o plantă
roagă-te fără cuvinte
simți o teroare nu mai adormi
nu ții minte.
Fără să vreau te distrug
trec prin cenușă pleoapele tale
soarele intră umbros
în ochii orbi în casa melcului.
Cerul rămas
suferă singur absența
stelelor din scorpion
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație toxică și distructivă, marcată de suferință și teroare. Naratorul exprimă atât iubire, cât și sentimentul de a distruge persoana iubită, într-un cadru sumbru și melancolic.