Aștept un deal tihnit, păscut de vite,
Din cornul lor să cadă flori pălite,
Un praf încet și urmă de copite,
Grânele dulci aproape pârguite.
Aștept cu ochii-nchiși căruțe goale
Să treacă hurducându-se la vale,
Copil în zdruncin, fete fără poale,
În gârla verde cai să le țesale.
Fântâni zăcute, negre de bătrâne,
Salcâmi sărați cu setea unui spâne,
Privirea mea le-ngroapă laolaltă.
E înflorită lintița pe baltă.
Mai sunt copil. Copil de-aș mai rămâne!
Aștept și-mi pun pe piept țărână caldă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de o copilărie idilică, petrecută în mijlocul naturii, într-un sat liniștit. Naratorul își amintește cu nostalgie de peisaje rurale și momente simple, dorindu-și să se întoarcă la acea stare de inocență și apropiere de pământ.