Vino în urmă,
fii plin de urmare precum
orga respiră în coral.
Ca să-mi fie frică și să uit,
șterge colina,
fii ceața și muzica ei.
Oprește-te când mă opresc,
în urmă venind dă-mi iluzia
că viața ta e mai lungă.
Între noi nu e loc,
nouă nu ne e dată durerea,
îmi stă pe suflet să spun.
Cerul o să apună cândva,
stea cu stea,
cuvintele nu, cuvintele nu.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iluziei și a regretului, dorința de a schimba trecutul și teama de a uita. Vorbitorul caută consolare într-o iluzie, sperând că aceasta va face viața să pară mai lungă și mai suportabilă.