Hai, copăcel,
Ia-ți umbra și pleacă,
Ia-ți frunzele toate
Și cuibul cu pui,
Ia-ți umbra și leagănul mic
De pe cracă
Și du-te departe,
Și du-te hai-hui!.
Hai, du-te și tu,
Umbreluță de soare.
Pe mare există
O insulă mare,
Acolo te-așteaptă
Un copil care are
Nevoie de tine,
Umbrelă de soare!.
Hai, norule alb,
Ia-ți puiul de ploaie
Și du-te și udă
O floare bălaie!.
Hai, du-te și tu,
Chioșc frumos cu sirop,
Pornește la drum
Pe rotițe, agale,
Ai grijă să nu treci
Șoseaua pe stop,
Ia-ți umbra
Și umbra paharelor tale!
Și stânca dispare,
Și-un flutur acuş,.
Hai, du-te și tu,
Minunat pescăruș!
Nisipul și el se topește
În mare,
Și marea albastră dispare,
Dispare….
Iar eu mă preschimb
În ciulin-mărăcin,
Uscat voi vedea
Pe Zgăibiță la soare,
Și umbra lui vrea
Să se plimbe puțin?.
Și umbra lui, iat-o,
Dispare.
E bine să știe
Oricine visează
Pe lume să fie
Doar soare, doar rază,.
Că umbra e bună,
Răcoarea mângâie,
Ne stă la picioare,
Ne stă la călcâie,.
Că umbra se-așează,
E bine să știi,
În calea luminii
Fierbinți și pustii,.
Nu poate să meargă
Decât dacă noi
În lumea cea largă
O ducem cu noi.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre necesitatea umbrei, a răcorii și a protecției, chiar și într-o lume idealizată ca fiind plină doar de soare și lumină. Umbra este prezentată ca un element esențial, nu doar ca o absență a luminii, ci ca un companion necesar.