Hai să bârfim pe marginea/ și de ce nu
în centrul acestui vers.
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată.
De pildă tu/ ce ai de spus.
Eu pur și simplu trăiesc
când să mai învăț și să mor.
Dar tu
Eu tocmai nasc
asemenea subiect mă depășește.
Totuși
ai grijă
nu scoate moartea din viteză.
La curbe
adolescența produce
valuri incurabile.
a a aaaa.
Acum e-acum.
S-o auzim
pe EA
Frumoasa- Frumoaselor.
Învață să moară
la zi ori la seral.
Păi
pe mine
frumusețea
m-a scos la suprafață
și cred
că
moartea-i altă viață.
Da da
ai nimerit-o
ca de obicei.
moartea ține la femei.
Și totuși eu
dragă fată.
nu credeam să-nvăț a muri vreodată.
Costel Zăgan, (Poeme infracționale, 1995)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a vieții prin ochii adolescenței. Vorbitorul reflectă asupra inevitabilității morții, dar și asupra frumuseții vieții, sugerând că moartea ar putea fi o altă formă de existență.