Ești ca Don Quijote
treaz numai în artă
cine să strângă cote
Roși, Doamne-iartă.
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de visare și deconectare de realitate, comparând eul cu figura lui Don Quijote. Sugerează o pierdere a contactului cu lumea practică și o refugiere în artă, cu un ton general de regret și acceptare a unei realități dificile.