Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască.
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
sufletul lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister.
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
dar câteodată mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura complexă a poetului, oscilând între durere și frumusețe. Poetul este văzut ca un amant al durerii, dar și ca o sursă de lumină prin cântec.