Săracelor tinerețe!
Călătoare și drumețe
Pe minută și pe ceas:
Chiar ca niște viorele
Și timpurii brândușele
Viața vi-i cât un popas!
Ieri și astăzi înflorirăți,
Mâini și poimâini viețuirăți,
Și mai poimâini v-ați trecut..
Nelăsând pe urma voastră
Decât uitarea cea proastă,
Un biet trup zidit de lut!
În starea bătrâneței
Și-n călindariul vieței
Spuneți-mi, ce-ați însemnat?
De cât pofte și dorință,
Aevea și-n neființă,
Ce mintea v-a turburat?
S-apoi ele trecură,
Chiar ca o nălucitură,
Ce ți s-arată, dar nu-i..
Lăsând numai pomenire
Într-a omului simțire
De necazurile lui!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de trecerea rapidă a tinereții și efemeritatea vieții. Vorbește despre cum tinerețea, plină de dorințe și pofte, se stinge repede, lăsând în urmă doar amintiri și necazuri.