Trece cineva pe lângă mine
Și mă întreabă dacă nu mi-e frig,
Nu înțelege că de fapt
Stau și pe tine te strig.
Iarna de lângă tine
E mai rece decât fulgii de nea,
E mai grea decât vântul ce bate între noi.
Și aș vrea
Când treci frumoasă și rece pe lângă ea
Să te oprești și să o asculți
Să auzi cum îți cântă cineva:
„Inima mea întreagă
Nu poate, nu poate să creadă
Că o să o uiți sub zăpadă
Unde fulgii încetează să cadă.
Și lumea întreagă se-adună, se-adună grămadă
Se-adună împreună să vadă
Cum îți cântă un om de zăpadă,
Cum îți cântă un om de zăpadă.”
Se spune că iarna e rea
Și e lungă și e grea
De fapt știm amândoi
Că e ușoară ca un fulg de nea
Iarna asta sub zăpadă am stat
Și am visat
La o lume de gheață
O prințesă și-un palat.
Oamenii știu ce spun
Dar poate ar știi ce ar fi mai bun
Dacă ar fi în fiecare zi Crăciun.
„Și inima mea întreagă
Nu poate, nu poate să creadă
Că o să o uiți sub zăpadă
Unde fulgii încetează să cadă
Și lumea întreagă se-adună, se-adună grămadă
Se-adună împreună să vadă
Cum îți cântă un om de zăpadă,
Cum îți cântă un om de zăpadă.”
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui om de zăpadă, metaforă pentru o persoană care iubește neîmpărtășit. El își exprimă durerea de a fi uitat și sacrificiul său, sperând ca persoana iubită să-l asculte și să-i înțeleagă sentimentele.