Drapelul măririi
Umbrește martirii;
Ostași fără armă,
Viteji fără larmă,
Soldați fără spadă,
Sortiți ca să cadă.
Eroi fără glorii
Uitați de victorii,
Făclii fără ceară
Ce ard pentru țară,
Smerite lanterne
Aprinse-n caverne,
Martirii înfruntă,
Primejdia cruntă;
Apostoli în lanțuri
Sau victime-n șanțuri;
Străjeri în cătușe
Scântei, în cenușe.
Porniri depreciate,
Avânturi legate;
Și, necunoscute
Înfrângeri tăcute;
Credință adâncă,
Tărie de stâncă!
Meniți răstignirii,
Temeinici, martirii
Ascund vrednicie,
Încredere vie,
Dureri stăvilite,
Mândrii umilite,
Eroice valuri
De mari idealuri,
Statornică punte
Spre creștet de munte,
Granit ce se-așterne
Pe drumuri eterne.
Sensul versurilor
Piesa evocă sacrificiul martirilor, eroi anonimi care luptă și suferă pentru idealuri înalte, patrie și credință. Ei sunt văzuți ca exemple de curaj și tărie morală, chiar și în fața adversității și uitării.