Vreau să zbor ca Icarus
tot mai sus
eu nu am o limită
nici atunci când văd soarele
care mă limitează
vreau să fiu liber
independent de pământul care mă vrea în viață
iau vioara și încep să compun
am zeci de clădiri în spate, și nu mă chem Presupun
numele meu este Cine sunt
fericit să te cunosc
te-am știut de multe pe tine dar nu te recunosc
am asistat în ziua în care biserica s-a colorat în negru
și ultimul complice nu a mai rămas întreg
și a fost ziua în care ne-am trezit
și am aflat că putem vedea cerul și dincolo de zid
nu mă chema înger, eu nu știu să simt
nu mă chema diavol, eu nu știu să mint
nu mă chema că nu mi-au rămas lacrimi
că văd cum oamenii beau sânge și simt doar patimi
sistemul mi-a frânt aripile
am ajuns prea departe
e vina mea că mi-a calculat viciile
nu mă considera maestru
am destule rele, sunt zeul meu dar nu mi-am respectat crezul
mă rog pentru ultima dată la ultima monedă
schimb frenetic religia și devin un amulet
cunosc mulți regi fără coroană
unii-s flori de primăvară alții-s doar toamnă neagră
îmi joc ultima carte la masa cu toți scheletii
care fac pe deștepții și vor să trișeze
trasez o linie care mă desparte de ei
unu’ îmi spune „îți ofer tot ce primesc dar în schimb tu ce îmi iei”
se așterne liniștea paradoxal cuprinsă de zgomotul
format din trompetele care anunță sfârșitul
și atunci când aflu că sfârșitul e aproape
aș vrea ca totul să se schimbe atunci când închid pleoapele
nu mă chema înger, nu știu să schimb nimic
nu mă chema diavol, nu știu să schimb totul, al meu inamic
m-a trădat, și-a apărut un conflict
parcă nici eu nu îmi mai aud vocea, gândurile nu mai răsună
e doar întuneric
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de deziluzie și cădere, similar cu mitul lui Icarus. Protagonistul se simte limitat și trădat, căutând un sens într-o lume întunecată și conflictuală.