Ființă umană, ce te face să te simți tristă
după ce fericirea ți-a dăruit nevoi?
De ce ești prizonieră în propria-ți aviditate?
Nu-ți dai seama că asta e a ta captivitate?
Ai o boală în interior ce îți colorează
mania de a progresa fatidic peste ceilalți.
Eu de mult am învățat comportamentul uman
și știu cu ce se mănâncă al tău plan.
Știu despre ce e vorba când e vorba de frăție,
că pe asta ți-ai construit împărăție.
Eu nu știu cine sunt și vreau să mă identific,
verific strategic informații false.
Am învățat să citesc umanitatea,
ca să știu istoria noastră nu tre’ să mai deschid cartea,
ca istoria suntem noi și dacă n-o înțelegi,
nu uita în trecut, s-ar putea să o renegi.
Sunt zile defecte multe,
ascunse printre nopți rupte de somn și abrupte,
sunt zile defecte unde numeri sute de regrete
pe sume care despart semeni de toate cele bune (x2)
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia și regretele acumulate de-a lungul timpului, reflectând asupra condiționării umane și căutării identității într-o lume imperfectă. Vorbește despre zilele grele, ascunse printre nopți nedormite, și despre impactul negativ al acțiunilor asupra relațiilor interumane.