Ca un copil netrebnic
– vântul –
s-abate peste străzi
și-și cântă-ndurerat adâncul
prin crăpături de lăzi
pe unde se abat doar câinii
și gândurile mele
fără căpăstru,
fără ham,
fără stăpâni,
cu tot ce n-am
nici bune și nici grele.
E ziua mea și mă întreb
de ce mereu e toamnă
de ziua mea,
de tuturor
netrebnici, alungați?.
E toamnă-n mine și-n cuvinte..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și singurătate, accentuat de venirea toamnei și de ziua de naștere a eului liric. Eul liric se simte alungat și netrebnic, asemenea unui copil pierdut, iar gândurile sale sunt libere și fără stăpân.