La picioarele lui sfinte
Stă fecioara-ngenuncheată
Parcă vrând ea să alinte
Vina lumii-n cruci legată.
Lângă ea stă sfânta mamă
Prăbușită în durere
Care prin suspine cheamă
Domnului sfânta-i veghere.
Stau, mă uit adânc, în pace
La icoana-n lăcrimată
Unde sus pe cruce zace
Izbăvirea noastră toată.
Mă întreb: „Ce ni s-a dat
De ce noi iarăși am trădat?”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra sacrificiului divin și a remușcărilor umane în context religios. Naratorul contemplă icoana și se întreabă de ce, în ciuda sacrificiului, oamenii continuă să păcătuiască și să trădeze.