Fântâna a iubirii, vie!
Doi trandafiri ți-aduc în dar.
Șoptirea ta mi-e dragă mie,
Poeticul tău plâns, amar.
Mă scaldă ca-ntr-o rouă rece
O pulbere de-argint curat.
Curgi, drag izvor, și te petrece!
Șoptește-mi tot ce s-a-ntâmplat….
Fântâna-a dragostei, amară!
Pe-a tale lespezi am slăvit
Iubita, depărtata țară.
Tu de Maria n-ai grăit….
O, pală stea-n saraiul mare!
Și-aici uitarea te-a închis?
Maria și Zarema oare
Sunt numai umbra unui vis?.
Sau poate a gândului aripa
Într-un pustiu a zugrăvit
Un vis care-a ținut o clipă,
De suflet în zadar râvnit?
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia pentru o iubire pierdută, evocând amintiri legate de un loc simbolic, Fântânile din Bahcisarai. Naratorul caută răspunsuri și sens în trecut, dar este bântuit de umbrele iubirilor trecute.
