Charles Simic – Erată (Vol. Poeme Timpurii)

ERATĂ.
Unde scrie zăpadă
se citesc urmele dinților unei fecioare.
Unde scrie cuțit citește
că mi-ai străpuns oasele
ca fluierul unui polițist
unde scrie masă se citește cal
unde spune cal, se citește valiza mea de migrant
merele trebuie să rămână mere
de fiecare dată când apare o pălărie
te gândești la Isaac Newton
citind Vechiul Testament
ca să se șteargă toate perioadele istorice
ca niște cicatrici făcute de cuvinte
dar n-am îndrăznit să o spun
pune un deget pe fiecare răsărit
sau altfel te va orbi
a naibii furnică încă se mișcă
va rămâne timp pentru a enumera
toate erorile de îndreptat
toate mâinile, pistoalele, bufnițele insignele
toate trabucurile, iazurile, pădurile și apuca
sticla de bere cea mai mare greșeală a mea
cuvântul ce-am dat voie să se scrie
când trebuia sa strig
numele său?.
GeorgeP

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea de interpretare eronată și regretul cuvintelor nespuse. Vorbitorul reflectă asupra erorilor și a modului în care acestea pot schimba sensul lucrurilor, sugerând o luptă cu exprimarea autentică.

Lasă un comentariu