Musik der Kräfte!
Rainer Maria Rilke.
Pădurile arhaice vestesc departe,
în zorii morți de ploaie, vânători regale;
un semn ciudat îi cade-n ceața de pe carte –
stejarii au pornit cu turlele la vale.
Chemarea sângelui răsună-n văi și bate
sălbatic în frunzișul fagilor, prin care
va luneca un chiot de eternitate
cu focuri ciobănești și iz de depărtare.
Cu steaua viitoare vei porni; amară
va undui cu liniști stinse zarea noastră
de-arhangheli răsăriți pe lutul tău de seară,
dar iată cum pe tâmpla ta de steiu, albastră,
lucește-al veșniciilor elan
și țărna românească-ți stă de logodire;
dar tu din cenușiul ploii lan
ascultă cum trecutu-ți dă de știre!
Sensul versurilor
Piesa evocă un erou legat de pământul românesc, un destin marcat de trecut și viitor. Natura arhaică și chemarea sângelui sugerează o forță ancestrală care îl ghidează.