În port stătuse prea puțin
Un negru iaht imperial,
Purtând un silf cu sân de-opal
Stăpân pe suflet și destin.
Pe-ocean de sânge și venin
Vaporul sumbru și fatal,
Fu azvârlit din val în val,
Și supt de orizont carmin.
Dar eu, pe bord, voiam să zbor
Prin haosul șuierător,
De nici un far chemat vreodată.
Doream să cânt, să râd, s-adorm,
Zărind speranța fulgerată,
Dus prin deluviul enorm.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie sumbră și fatală pe un iaht negru, simbolizând o călătorie către moarte sau deznădejde. Naratorul își dorește să găsească speranță chiar și în mijlocul haosului și al distrugerii.