Alexandru Obedenaru – Departe de Pământ

Tresari pe-albastrele abise,Ca un luceafăr violet,Te schimbă-n hurie, încet,Ca în arabe paradise.Cernitul haos te-nghițiseÎn legănări de menuet,Dar țeasta de bizar poetTe-a-nchis în magic stol de vise.Zăresc sinistra baiaderă:Servindu-mi toxica maderă,Stingând al sufletului morb.O, silf, înșeli prin danț și cânt,Dă-mi vinul tău, întâi să-l sorb,Du-mă departe de Pământ.

Alexandru Obedenaru – Altare

Iluzia schițează o navă fermecată,Superbă nereidă, pe-abisuri verzurii,Prin lumile fantastice, în nopți de frenezii,Vrea sufletu-mi cu tine, oceane să străbată.Cutreierând pe valuri, neancorând vreodatăÎn portul ce ascunde cinism, sălbăticii;Uitând și munți și crânguri, pe mările pustii,Voi aduna din haos speranța spulberată.Prin spații de smaralde, topaze și safire,Trecutul stins în lupte, veghere și mâhnire,De-o altă viețuire, … Citește mai mult

Alexandru Obedenaru – Anxietas

Mai sus de-al existenței sălbatic carnaval,Fantastică răsare fascinătoarea vilă,În parcul plin de-arome tresare o copilă,Zărind un mag ecvestru, în orizont de-opal.N-a răsunat pe-alee galopul vreunui cal,Și n-a purtat nici boarea un vers dintr-o idilă,Numai un dog păstrează în ochi intensă milă,În așteptări zadarnici, sub un destin brutal.Driada resemnată, sub săgetări de stele,Într-un hamac, veghează în … Citește mai mult

Alexandru Obedenaru – Naiadele

Naiadele fascinatoare,Cu sân de crin, dogoritor,Plutiră-n magicul decor,Albind vibrantele izvoare.În zvârcoliri îmbătătoare,Prin bahic danţ legănător,În mistic şi himeric zborS-a stins a ţărmului splendoare.Între-agitaţii şi mâhnire,După vegheri şi rătăcire,După-ndoială şi păcat,Păgânul vis grabnic apune;Distruge-te incendiat,Suflet vrăjit lângă minune.

Alexandru Obedenaru – Mai Sus de Stele

Sub irizatele făcliiA vieţii noapte înfăşoarăŞi glas şi umbră de fecioară,Şi ţărm fatal şi nebunii.După decepţii şi orgiiÎntocmai ca odinioară,Din haos iar se desfăşoarăConturul formelor zglobii.Olympiana mea harpistă,Himerică şi egoistă,Mai sus de stele m-a suit.Părea că-ntreg văzduh se frângePe-un basm trecut, de zei vrăjit,Schiţat într-un amurg de sânge.

Alexandru Obedenaru – Iahtul Negru

În port stătuse prea puținUn negru iaht imperial,Purtând un silf cu sân de-opalStăpân pe suflet și destin.Pe-ocean de sânge și veninVaporul sumbru și fatal,Fu azvârlit din val în val,Și supt de orizont carmin.Dar eu, pe bord, voiam să zborPrin haosul șuierător,De nici un far chemat vreodată.Doream să cânt, să râd, s-adorm,Zărind speranța fulgerată,Dus prin deluviul … Citește mai mult

Alexandru Obedenaru – Lințoliul Sufletului

Aprinsele orbite au prins numai splendoare,Feerica sculptură din galic parc s-a stins;Nebun, în largi tenebre, zadarnic am întinsPrivirea-mi către forța etern prăvălitoare. M-a dogorit extazul prin stepe, sub teroare,M-a urmărit himera în visuri de învins,Și muzică funebră din creier s-a desprins,Cernind și voluptatea din seri îmbătătoare. Am străbătut văzduhul, trecutul și Pământul,Pierdut între reflecții, nu … Citește mai mult